(foto: partea stanga, Dr. Peeters - 1997)

În cele ce urmează, vom reda un interviu cu celebrul medic veterinar belgian Dr. Norbert Peeters, material care a fost publicat într-o carte columbofilă ce a văzut lumina tiparului tocmai în anul 1997. Acest lucru spune multe despre discreția pe care Dr. Peeters a păstrat-o cu presa columbofilă.

O simplă căutare pe Google ne va revela și faptul că Dr. Peeters s-a expus foarte puțin și că aparițiile sale în mediul public au fost extrem de rezervate. Asta din pricina faptului că Dr. Peeters nu a căutat niciodată lumina reflectoarelor, publicitatea deșănțată, ci s-a concentrat pe munca de cercetare și inovare în laborator, apoi pe testarea și aplicarea descoperirilor sale în practica columbofilă.

Echipa porumbei360 este singura din România și printre puținele din Europa care a decis să încheie un parteneriat cu acesta. Spre bucuria și onoarea noastră, Dr. Peeters a acceptat chiar invitația de a vizita țara noastră cu ocazia Expoziției Județene Prahova 2019 din cadrul U.C.P.R., eveniment ce s-a desfășurat la începutul anului în curs. Mai jos gasiti un film al acestui eveniment:

Din punct de vedere profesional, Dr. Peeters este un om de știință desăvârșit, care și-a dedicat întreaga viață și carieră cercetării în domeniul columbofil, el însuși provenind dintr-o familie cu tradiție în acest sport, tatăl său, cunoscutul Thomas Peeters, și fratele Vital, alcătuind temuta echipă Thomas Peeters și Fii, care în anii de glorie a reușit să câștige numeroase locuri 1 la categoria Mare Fond (800 - 1100 km). Acestei echipe i s-a alăturat ulterior ca îngrijitor, iar mai apoi ca manager, Jos Thone, devenind astfel nume cunoscute pe mapamond în acest domeniu. Drept dovadă, în intervalul 1990 - 1997, au traversat o perioadă extrem de fastă, în care au dominat clasicul de la Barcelona la nivel internațional, totul culminând cu locurile 1 și 2 în clasamentul internațional. 

Deținătorul a numeroase brevete de invenție în domeniul biochimiei, Dr. Peeters a descoperit, printre altele, că vitamina B6, administrată în cantități mari, este toxică pentru porumbei. De această descoperire vrea să se folosească acum medicina umană din Belgia, care l-a contactat deja printr-un reprezentant pe Dr. Peeters în vederea aplicării rezultatelor studiului său și în cazul oamenilor. Am dat acest exemplu pentru a sublinia încă o dată prestigiul de care se bucură omul de știință Norbert Peeters în mediul academic belgian și nu numai.

În luna noiembrie, echipa porumbei360 va organiza și o serie de licitații cu porumbei din volierele Dr. Peeters, porumbei care urmează să sosească în curând în România. Deținătorul unei colonii impresionante, atât din punct de vedere numeric cât și calitativ, Dr. Peeters se vede nevoit să renunțe la o parte din porumbei deoarece vârsta și programul încărcat nu îi mai permit să se ocupe de aceștia așa cum își dorește. Sunt porumbei pentru toate categoriile de distanță, Dr. Peeters achiziționând de-a lungul vremii păsări de la toți marii crescători din vest: Anton van der Wegen, Nouwen-Paesen, Bruggeman, Wijnands, frații Desbuquois, Gaby Vandenabeele, Jos & Jules Engels, Johny Jonckers, Marc Pollin, Roger Florizoone, familia Freialdenhoffen, Jos Martens, Rudy de Saer și mulți alții.

Cu detalii despre exemplarele care vor fi oferite spre vânzare, pedigreele lor și despre modul în care se va desfășura licitația vom reveni în curând.    

Echipa porumbei360.ro

...........................................................................................................................................................................................

O discuție despre ”dopajul la porumbei” cu faimosul veterinar Dr. Norbert Peeters

Nu este deloc ușor să programezi o întâlnire cu ilustrul Dr. Peeters. Îl cunosc totuși destul de bine deoarece l-am întâlnit prima dată în luna mai, 1986. Are prea puțin timp liber la dispoziție în cursul zilei deoarece are o listă de așteptare foarte lungă și lucrează multe ore pe zi.  

Sunt bun prieten cu Jos Thone, cumnatul său, o persoană foarte dinamică din Limbourg, numit și ”prințul încoronat al columbofiliei belgiene” de către unii jurnaliști olandezi. Jos este căsătorit cu Gaby, cea mai mică soră a lui Norbert, o femeie încântătoare. Pentru a-mi ușura munca, Jos m-a invitat pe mine și pe Dr. Peeters să luăm cina la restaurantul din incinta Alfa Hotel din Genk, unde am și rămas peste noapte. Alfa Hotel e doar la o aruncătură de băț de casa doctorului Peeters.    

Eram cu Jos deja la al treilea aperitiv când Dr. Peeters a apărut în sfârșit cu mânecile de la cămașă suflecate, fiind foarte cald, și s-a trântit în scaun ca un pietroi. Nici nu s-a așezat la masă că deja chemase ospătărița, îmbrăcată într-o cămașă albă, imaculată, zicându-i ”Domnișoară, aduceți-mi o bere cât de repede se poate, vă rog, că mor de sete.”

Dr. Peeters mă bate prietenește cu palma pe umăr și zâmbește în direcția cumnatului său: ”Ai în față un om care se bucură de viață. Se înconjoară de oameni pe care îi consideră interesanți și își face agenda astfel încât să-i fie lui bine, în timp ce eu muncesc ca un sclav până noaptea târziu…” Jos Thone îmi face cu ochiul, în timp ce medicul veterinar își șterge sudoarea de pe frunte cu o batistă.

Bietul Dr. Peeters pare complet deshidratat, a doua bere fiind dată pe gât într-o clipită. Se pare că a fost campion la așa ceva în anii studenției.

Când Jos a vrut să ne facă o fotografie, l-a luat peste picior: ”Îmi stă bine cravata?” 

Eu și cu Jos savuram o băutură mai nobilă și ceva mai festivă, care văzuse lumina zilei datorită unui călugăr benedictin, ”dom Pérignon”. Romanii aveau o vorbă, ”În vin stă adevărul” (in vino veritas) și probabil nectarul acesta i-ar fi dezlegat limba mai repede faimosului doctor veterinar.

În vreme ce spuma celei de-a treia beri încă era proaspătă, i-am aruncat prima întrebare:

”Norbert, care este compoziția faimoaselor tale picături?”

”Compoziție? Mmm…”

”Folosești un antibiotic?

”Antibiotic? Nu!”

”Atunci un alt agent antibacterian… Stai, acum îmi aduc aminte că deja mi-ai spus, când am mâncat midii cu fratele tău, dar asta se întâmpla cu ani în urmă…”

Doctorul Peeters s-a uitat surprins: ”Chiar ți-am spus atunci?”

”Da, ai menționat numele unui sulfamid, dar despre ce sulfamid era vorba?”

”Sulfamid? Ai dreptate!” Apoi, după ce a stat o clipă pe gânduri: ”Dar nu o să-ți spun ce folosesc cu exactitate.”

Asta nu mai e luat pe ocolite. Mă gândeam că berea aceea nu se compară cu vinul la dezmorțitul limbii, dar am continuat oricum:

”Norbert, folosești și un corticosteroid. E vorba de prednisolon sau dexametazonă?”

”Nici unul.”

”Atunci ce?”

”Nu vreau să divulg acest lucru. Nici ție, nici altcuiva. Ăsta e secretul meu. Dar aș vrea să subliniez două chestiuni importante:

- Există mulți corticosteroizi, atât naturali, cât și sintetici. Bineînțeles că au efecte diferite. Spre exemplu, există anumiți corticosteroizi cu acțiune pe termen lung, și alții cu acțiune pe termen scurt. În opinia mea, folosirea corticosteroizilor depozitari ar trebui evitată. Eu nu îi folosesc. Știu că unele persoane din lumea columbofilă folosesc picături sau unguente destinate consumului uman și care conțin corticosteroizi cu efect pe termen lung, sau le-am putea numi medicamente cu efect sedimentar. Când realizezi că asta înseamnă o supradoză de 150 de ori mai mare decât cantitatea necesară, atunci situația devine extrem de îngrijorătoare.

- Oamenii care scriu despre acest subiect și tratează toți corticosteroizii (cunoscuți îndeobște sub numele de corticoizi) ca fiind unul și același lucru nu fac decât dovada unei ignoranțe crase pe această temă.

”Ce altceva se mai află în componența faimoaselor picături oculare, în afară de un sulfamid și un corticosteroid?”

”Vitamine.”

”Care dintre ele?”

”Păi…”

”Vitamina A?”

”Da, cum de ai știut?”

”Nu știam cu exactitate. Doar am presupus acest lucru deoarece vitamina A are un efect benefic asupra retinei. Vitamina A naturală e numită, până la urmă, Retinol…”

Dr. Peeters zâmbește. Deci e un moment prielnic să-i adresez o întrebare incomodă.

”Norbert, spune-mi sincer, ai creat acele faimoase picături oculare cu scopul de a obține un efect de dopaj sau pentru a stopa năpârlirea?”

”Pentru numele lui Dumnezeu, să-mi spună și mie cineva mai exact ce fel de efect de dopaj putem spera să obținem cu ajutorul corticosteroizilor! Stoparea năpârlirii? Acesta este un efect secundar, care a fost observat mai târziu, dintr-o pură coincidență.”

”Poți dezvolta un pic subiectul?”

”Am conceput acele picături numai cu scop medicinal. În primul rând pentru a vindeca coriza puilor, când li se inflamează a treia pleoapă. Combaterea acestei inflamații înseamnă pierderi mai puține în rândul puilor și rezultate mai bune în concursuri. Însă vă rog să rețineți faptul că îmbunătățirea rezultatelor nu se datorează vreunui efect de doping, ci pur și simplu unei stări de sănătate mai bune a puilor.”

”Ce le recomanzi clienților tăi?”

”Chiar înainte de îmbarcare, să pună o picătură în fiecare ochi și să fie atenți la păsările unde picătura nu dispare imediat.”

”Și apoi?”

”Apoi, cel mai bine e să folosească picăturile în timpul săptămânii. Le sugerez să le administreze, în general, de 3 ori pe săptămână.”

”Dacă am înțeles bine, clienții sunt cei care ți-au mărturisit că au observat la păsările care primiseră picături în ochi că acestea pot fi concurate un timp mai îndelungat în lunile august și septembrie datorită faptului că năpârlirea nu se declanșase?”

”Da, așa e. Stoparea năpârlirii este în totalitate un efect secundar, descoperit chiar de columbofili. Însă aceștia au folosit picăturile cu scopul inițial de a avea păsări sănătoase, cu ochii curați. De aceea le-au administrat de 3 ori pe săptămână. ”

”Există și dezavantaje ale acestui sistem?”

”Ascultă, Vic, ai destule ocazii să vorbești cu oamenii care îmi sunt clienți. Întreabă-i tu însuți chestia asta că nu e greu. Nu trebuie decât să te uiți pe rezultatele obținute de porumbeii de un an, doi ani și mai în vârstă care au fost tratați cu picături și le-a fost aplicată metoda mea în anul nașterii.”

”Atunci ce părere ai despre oamenii care se plâng de sterilitate, anomalii de năpârlire și osteoporoză?”

”Când știu că unii crescători folosesc medicamente destinate consumului uman, administrând supradoze cu efecte îngrozitoare pe termen lung, atunci nu sunt deloc surprins. Să luăm un singur exemplu, Ledercort, ce conține un corticosteroid cu efecte pe termen lung. În mod normal, această substanță ar trebui prescrisă de către un medic sau un farmacist. E un produs destinat consumului uman, nu pentru porumbei. Dacă le administrezi porumbeilor acest unguent de mai multe ori pe săptămână, atunci vor avea de suferit la nesfârșit.”

”Norbert, pot spune despre tine și faptul că ești unul dintre cei mai celebri veterinari specializați pe porumbei, nu doar în Belgia ci în întreaga Europă și nu numai. Deci trebuie să fie mulți oameni care au avut succes cu această metodă a ta…”

”Cel mai bun tip de clienți pe care îl pot avea sunt crescătorii de top, cu porumbei de excepție. Nici măcar cele mai bune metode nu pot face dintr-un Trabant un avion cu reacție. Crescătorii cu un adăpost precar, plin de păsări mediocre, nu vor ajunge în top niciodată doar aplicând metodele mele.”

Deși partenerul meu de dialog nu este un interlocutor prea deschis, în acest punct al discuției ne înțelegem bine, așa că deschid subiectul ”adevăratului” tip de dopaj.

”În zilele noastre, având multe concursuri ce presupun doar o singură noapte petrecută în mașină, există din nou unele discuții despre dopajul cu amfetamine de genul pervitinei etc. Este posibilă utilizarea acestor medicamente astfel încât declanșarea efectului lor să corespundă chiar cu momentul lansării?”   

”Nu îmi fac griji în privința acestui aspect deoarece eu nu cred în acest tip de dopaj. În orice caz, nimic nu e mai nesigur decât momentul exact al lansării. Nu e greu să-ți dai seama ce se va întâmpla dacă lansarea se amână pentru a doua zi. Un porumbel sănătos, pregătit și motivat nu are nevoie de nici un medicament cu efecte îndoielnice. Nu, Vic, nu așa trebuie procedat.”

”Ce părere ai despre substanțele care cresc masa musculară? Mă gândesc la Clenbuterol și la steroizii anabolizanți.”

”Nu știu nimic despre Clenbuterol. Dar am făcut odată un experiment cu steroizi anabolizanți. Am vrut să văd ce se întâmplă. Așa că am injectat porumbeii care clasaseră bine în anul precedent etapa de St. Vincent. Acești porumbei au fost angajați la Pau. Rezultatele au fost catastrofale. Nu, porumbeii nu sunt culturiști. Dacă ești în căutarea succesului folosind aceste substanțe pentru creșterea masei musculare, atunci cu siguranță vei căuta în zadar.  Ba îți vei distruge și păsările. Aminoacizii din proteine sunt cei care clădesc masa musculară în mod natural. Asta folosesc eu!”

Legat de dopajul cu steroizi anabolizanți, revista ”Het Laattste Niuws” (Știri de ultimă oră), publica pe prima pagină a secțiunii cu știri sportive, pe 12 martie 1994, că savantul german Werner Franke a povestit într-un interviu la radio cum unii atleți din fosta Germanie Democrată au murit după administrarea de steroizi, cauza morții fiind insuficiența hepatică. În concluzie: orice ar fi, nu administrați experimental steroizi. Afectează ficatul și pot cauza decesul.

Text preluat și tradus din ”Champions Reveal Their Untold Secrets”, autor Victor Vansalen, Hermans International Publications, Antwerp, Belgium, 1997, pp. 79-84