Orzul

În ciuda spuselor multor colegi, nu iau în considerare orzul drept o hrană pentru porumbei - nici pentru reproducere, nici în timpul sezonului. Poate fi utilă, în orice caz, pentru curățarea intestinelor imediat după curse și drept un produs ușor de digerat, în timpul iernii. De ce există aceste opinii diferite în legătură cu orzul?

Orzul conține destul de multe fibre brute, iar porumbeilor nu le place să îl mănînce; cel puțin nu atît de mult cum consumă alte tipuri de cereable. Aceste fibre brute sînt greu de digerat pentru porumbei și asta poate fi văzut în excrementele lor, după administrarea orzului. Fibrele pot fi observate la o simplă privire, ele trec nedigerate. În afara acestor fibre brute, orzul nu este bogat nici în ceea ce privește alți nutrienți. În proteine este sărac și abia conține urme de grăsimi sau de vitamina A. Orzul are o valoare calorică de 75% din a porumbului ales a doua oară. A fost totodată dovedit și faptul că hrănirea porumbeilor reproducători cu mai mult de 15% orz duce spre încetinirea procesului de creștere al youngsterilor. Porumbeii cărora le este administrat mai mult orz în timpul iernii, mai mult de 15%, nu cresc youngsteri buni. Femelele văduve, atunci cînd sînt hrănite cu prea mult orz, au respirația îngreunată.

Orzul reduce prezența bolii „trichomonasis”, adică a unei căderi a penelor, din simplu motiv că nu este nici măcar atît de bună pentru a hrăni bacteriile. Medicina modernă, în ceea ce privește această boală, spune că utilizarea în exces a orzului este total inutilă. Este recomandat ca porumbeilor pentru curse să nu le fie administrat chiar mai mult de 10% orz, în cursul primelor zile ale săptămînii. Porumbul și grîul sînt boabe mai bune pentru ei.

Porumbul

Porumbul este fără îndoială una dintre cele mai bune tipuri de hrană pentru porumbei; are puține fibre brute, este ușor de digerat și este una dintre boabele cele mai bogate în grăsimi. Porumbeii o iubesc în toate formele, mărimile și culorile. Principalul lucru care îl definește este duritatea sa. El nu este bogat în proteine și calitatea sa, comparată cu a celorlalte, este una inferioară, din cauza absenței a doi aminoacizi esențiali, numiți triptofan și lizină, care sînt prezenți prea puțin pentru a avea vreo imporanță. Variatele tipuri de porumb nu diferă în ceea ce privește valorile nutritive, excepția fiind porumbul roșu, care conține mai multă vitamina A. Porumbul ar trebui să facă parte din hrana porumbeilor în proporție de 25%.

Meiul

Cunoscut și drept sorg, meiul conține mai multe proteine decît porumbul, dar cu siguranță un număr mult mai redus de grăsimi. În res, acesta are aceleași valori nutrivite ca porumbul și poate face parte din hrana porumbeilor tot în proporție de 25%.

Grâul

Porumbeii iubesc pur și simplu să mănînc grîu. Este la fel de bun precum porumbul pentru că și el conține mai puține grăsimi și este bogat în proteine (nu neapărat un lucru fericit din punct de vedere biologic). Grîul este de asemenea bogat în sulf și este foarte recomandat pentru administrare în perioada de năpîrlire. Grîul nu trebuie administrat păsărilor niciodată direct după ce a fost recoltat, pentru că are nevoie de o perioadă de timp în care să se elibereze de apă. Străbunicul meu obișnuia să împrăștie grîu pe o porțiune de aproape 20 de cm în pod și întotdeauna să îl întoarcă cu o paletă de lemn, înainte să-l dea porumbeilor săi.

Grîul poate să facă parte din hrană în proporție de 25%, dar într-o proporție mai mare nu este deloc recomandat, deoarece poate face păsările să cîștige în greutate. Această ultimă remarcă este pentru participanții la cursele de viteză, care trebuie să aibă grijă ca păsările lor să nu se îngrașe. Pe de altă parte, utilizarea grîului este interesantă pentru columbofilii adepți ai curselor de distanțe lungi, care îl pot folosi pentru a-și ajuta porumbeii să se recupereze, după o cursă mai dificilă.

sursa: pipa.be