Gerard Koopman, unul dintre cei mai mari columbofili la nivel mondial, provine dintr-o familie cu tradiție în sportul columbofil. A preluat pasiunea de la tatăl său, Cornelis, și a dus-o mai departe cu succes, făcând cunoscut numele Koopman în toată lumea. Astăzi vă invităm să le cunoașteți povestea, să aflați cum a început această afacere de familie și cum se practica columbofilia în urmă cu 90 ani într-o țară ca Olanda, cu tradiție în domeniu.

Totul a început în 1927, când Cornelis Koopman a văzut la un vecin columbofil, pe nume Lugers, mai mulți porumbei. A fost atât fascinat de aceștia încât ori de câte ori avea ocazia se ducea să-i vadă. Văzând interesul lui Cornelis pentru porumbei, vecinul său i-a dat doi porumbei. I-a dus acasă și cu greu a reușit să-l convingă pe tatăl său să îi construiască o volieră. Când păsările aveau vreo 6 luni, Cornelis le-a dus pe bicicletă la Zuidbarge, un sat alăturat, situat la aproximativ 8 kilometri distanță de localitatea sa - Nieuw Amsterdam. Două zile le-a luat să ajungă acasă, ceea ce l-a dezamăgit foarte mult pe Cornelis. Deși a mai avut două pasiuni, ciclismul și fotbalul, Cornelis nu s-a gândit niciodată să renunțe la sportul columbofil. În 1933 s-a alăturat unui club local, care avea doar 10 membri. Cornelis a obținut rezultate foarte bune cu porumbeii unui columbofil pe nume Bos din localitatea Nieuw Amsterdam, dar cum întotdeauna și-a dorit porumbei și mai buni, a achiziționat doi masculi de la un alt crescător - Pabon de la Coevorden. Asta se întâmpla în 1934. A plătit o sumă imensă - 10 guldeni (monedă olandeză) - iar mulți consăteni l-au considerat nebun. Însă s-a meritat investiția pentru că primii porumbei produși au zburat excepțional.

„Când m-am întors, am văzut sânge pe punga de gunoi. În acel moment, mi-am dat seama: ei le omorâse! Am fost foarte supărat, pentru că iubeam acele păsări”

Pe data de 31 ianuarie 1938 Cornelis a cunoscut-o pe ce care avea să-i devină marea s-a dragoste: Janse Keen. Ziua aceasta avut întotdeauna o importanță deosebită pentru familia Koopman. A fost ziua în care, în 1940, nemții au invadat Olanda, iar sportul columbofil a fost redus aproape la zero. Teoretic toți porumbeii voiajori au fost sacrificati, dar Cornelis a reușit să ascundă patru. Însă, spre finalul războiului, părintii săi au crezut ca acei patru porumbei reprezintă un risc prea mare și i-au sacrificat. „Când m-am întors, am văzut sânge pe punga de gunoi. În acel moment, mi-am dat seama: ei le omorâse! Am fost foarte supărat, pentru că iubeam acele păsări”, a povestit câțiva ani mai târziu Cornelis. La șapte ani distanță de la momentul primei întâlniri, adică pe 27 aprilie 1945, cea mai arzătoare dorință a lui Cornelis s-a indeplinit: s-a căsătorit cu Janse.

Cornelis, alături de soția sa Janse Keen

În urma mariajului, au rezultat patru copii: Jaap, Jan-Egbert, Willem-Harminus si mezinul familiei - Gerard Koopman. Cuplul s-a mutat într-o casă de pe strada Zijtak Oostzijde, unde a adus noi porumbei voiajori. Cornelis s-a urcat pe bicicletă si s-a oprit în Coevorden, la frații Gossen, unde a dat 60 de guldeni pentru o pereche de porumbei. În Nieuw Amsterdam a fost înființat un nou club cu 15 membri, "De Snelvlieger", iar Cornelis a primit sarcina de a nota timpul de sosire al porumbeilor. În realitate, soția lui Jansje stătea la masă și nota exact timpul de sosire. Nu a durat mult, iar Cornelis a devenit cel mai bun crescător din regiune, iar apoi la nivel provincial.

Gerard făcea pariu cu fratele său Jaap pe 2,5 euro: „poți să-mi dai deja banii, pentru că porumbeii mei sunt învingători”

În 1965, Cornelis a început o nouă afacere pe lângă cea pe care o avea - comerțul cu ouă de găină. Este vorba despre o afacere care producea cereale, îngrășăminte, cartofi de sămânță și multe alte produse agrare. După ani de muncă grea, business-ul a crescut, iar Cornelis a devenit importatorul exclusiv al firmei Mariman. Contactul cu firma Mariman “i-a deschis ochii” lui Cornelis, deoarece a văzut ce impact avea sportul columbofil în alte țări. De asemenea, legătura strânsă cu Stan Raeymakers, legenda a sportului columbofil belgian, l-a influentat în viitoarele decizii legate de porumbei.

Stan Raeymakers

Între timp fiul său cel mare, Jaap, s-a alaturat companiei faimiliei, aducând porumbei de la columbofilul Annema din Friesland - mai târziu Eefde. Această combinatie dintre două linii (frații Mariman și Janssen) a dat nastere la 2 porumbei exceptionali : “Kneet”- care a câștigat de patru ori locul 1 la nivel provincial dintr-un număr foarte mare de porumbei si “Vooruit” – care a câștigat locul 1. "Acebird national" WHZB în 1981. Însă rezultatele au continuat să crească. Dintre cei patru copii ai lui Cornelis, nu doar Jaap era atras de porumbei, ci și Gerard, care în primă fază a fost dedicat mai mult ideii de a juca fotbal. O accidentare gravă l-a determinat însă să facă o algere definitivă. Într-o dimineață, acesta s-a dus la tatăl lui și i-a spus: „mi-ar plăcea să zburăm porumbei împreună!”. Și s-a dovedit că a făcut o alegere foarte bună, pentru că a avut al 6-lea simț în ceea ce privește porumbeii. Tatăl său, Cornelis, i-a construit o volieră mică în aceeași curte, lângă ale sale si ale lui Jaap, și i-a facut cadou 13 pui. În primul an de zbor, Gerard făcea pariu la fiecare etapă cu fratele său Jaap pe 2,5 euro și îi spunea mereu „poți să-mi dai deja banii, pentru că porumbeii mei sunt învingători”. Gerard era foarte ambițios! Inspirați de Koos Tjeerdsma de la Almelo, Cornelis si Gerard au mers la celebrul Louis Van Loon, care ulterior a devenit mentorul și cel mai bun prieten al lui Gerard. Un an mai tarziu i-au vizitat pe celebrii frați Janssen pentru prima oară. Împreună cu un super mascul de la JH Almen, porumbeii de Janssen si porumbeii de Van Loon formeaza baza liniei Koopman din zilele noastre.

Până în 1997, Cornelis și Gerard au format un tandem imbatabil

Porumbelul “Gouden Duifje″ B81-6116734 si-a lasat cel mai mult amprenta pe porumbeii actuali ai familiei Koopman. Dintre multitudinea de porumbei originali Janssen, achizitionați în decursul anilor, această femelă a fost de departe cea mai bună reproducătoare. Datorită relatiei deosebite pe care a avut-o cu LouisVan Loon, Gerard a achiziționat de la acesta tot ce era mai bun. În timp, Louis i-a devenit lui Gerard un al doilea tată, l-a învățat ceea ce știa despre porumbei. La începutul anilor ’70, lângă un mic orășel de lângă Nieuw Amsterdam, exista un crescător pe nume Herman Almen, care avea niste rezultate uimitoare. Starul crescătoriei, celebrul‘48’ NL78-1342748, aproape că era de neînvins. Atunci când Almen a anunțat licitatia totală, Gerard s-a hotărât să-l achiziționeze. „Atunci când mi l-a înmânat Almen, avea lacrimi în ochi si îi tremurau mâinile. Nu știu nici până în această zi de ce s-a lăsat de porumbei, dar sunt convins ca a fost o decizie foarte grea pentru el”, a povestit Gerard mai târziu. Acest porumbel ‘48’ era de asemenea 75 % Janssen. Tatăl său era o încrucișare de Janssen cu Delbar, iar mama era o porumbiță de la Wout Smeulders (100% Janssen). A fost zburător excepțional, dar a devenit un reproducător de talie mondială, lăsându-și o amprentă puternică pe viitorii campioni ai lui Gerard.

Gerard Koopman, la prima sa vizită în Japonia

În Erica, o localitate mică, de lângă Nieuw Amsterdam, un columbofil pe nume Ep Poelman deținea un zburător de mare excepție. Este vorba despre porumbelul “Black Power”, o încrucișare de Janssen – Meulemans. Gerard observase de ceva timp rezultatele acestui campion, iar atunci când Ep Poelman s-a decis să-și vândă toți porumbeii, l-a cumpărat pe “Black Power”, dar și pe sora sa, "Black Power Lady" NL92-2048193. Mai târziu, “Black Power”, a devenit tatăl celebrului porumbel “Amore”. Până în 1997, Cornelis și Gerard au format un tandem imbatabil. Cei doi dețineau o volieră de 15m, iar porumbei veneau într-un asemenea ritm încât cu greu clemele erau scoase și băgate în ceas. În acel an, cei mai buni zburători au fost retrași la matcă în noile voliere din Emerveen. Acela a fost si anul în care Cornelius și-a încheiat cariera.

Sursa informațiilor și a fotografiilor: www.gerardkoopman.com