Ideea lui Jos Thoné în ceea ce privește metoda văduviei implică amplasarea unor compartimente speciale în crescătorie pentru găzduirea femelelor, create în spatele compartimentului pentru văduvie. Jos poate aduce masculii și femelele foarte ușor împreună cu ajutorul unei portițe glisante, instalată în partea de jos a peretelui separator dintre cele două compartimente. Dacă își dorește să ofere lotului sau un zbor–liber, atunci el se folosește de un sistem special de schimbare. Inițial, ai putea să te gîndești că sistemul lui Thoné e foarte complicat, dar printr-o practică zilnică, acesta se transformă într-unul foarte simplu: printr-un culoar comun, Jos lasă femelele să-și realizeze zborul-liber zilnic, iar cîtă vreme ele zboară, văduvii intră în secțiunea specială a femelelor prin portița glisantă menționată anterior. După zbor, femelele revin în crescătorie, dar intră în secțiunea văduvilor, echipată dinainte cu cabine de cuibărit. Cand toate femelele se întorc, văduvii sînt eliberați din compatimentul lor pentru zbor, iar prin portița glisantă femelele sînt chemate în secțiunea pe care au părăsit-o. În final, după ce văduvii își termină zborul, se întorc în secțiunea lor obișnuită și, astfel, fiecare categorie revine în locul din care a plecat.

Cînd porumbeii se întorc dintr-o cursă, de obicei, unul dintre porumbeii care au pereche se întoarce primul. Dacă se întoarce masculul, iar perechea sa e încă în zbor, el primește o altă femelă disponibilă în cuibul său, dar în momentul în care perechea sa se întoarce, femela este îndepărtată de către Jos. Dacă cea care se întoarce prima din zbor este femela și ea trebuie să-și aștepte partenerul, primește, de asemenea, un alt mascul care să-l înlocuiască pentru o perioadă scută de timp. Jos Thoné joacă sistemul de văduvie totală cu patru echipe diferite –  astfel că 16 cupluri de porumbei adulți, care zboară doar pe distanțe medii, sînt împerecheate la începutul lunii decembrie. Ele cresc cîte doi pui și sînt separate mai apoi și aduse împreună din nou abia la mijlocul lunii martie, pentru o perioadă de reproducere de 5 zile.

Femelele, mai temperate decît masculii

O a doua echipă este formată din 16 cupluri de yearlingi, antrenați pentru distanțe medii: aceștia sînt împerecheați la mijlocul lunii ianuarie și cresc, de asemenea, cîte doi pui. După aceea începe perioada de văduvie. La mijlocul lunii martie, cele 16 cupluri de porumbei de lungă distanță sînt împerecheată. După reproducere, începe imediat și perioada lor de văduvie. Alte 16 cupluri sînt rezervate pentru distanțe extrem de lungi, acestea fiind împerecheate la jumătatea lui ianuarie, aduse împreună pentru reproducere pentru 10 zile și împerecheate din nou la mijlocul lunii aprilie. Pentru ele văduvia începe după o perioadă de reproducere de 5 zile. În final, Jos a avut o grupă de 16 cupluri de youngsteri născuți în cursul verii trecute, pe care i-a trimis în cursa internațională de la Perpignan drept youngsteri.

Undeva în jurul datei de 20 aprilie, masculii și femelele, ambii ținuți în condiții de văduvie totală, participă la un zbor de aproximativ 140 de km. O săptămînă mai tîrziu, prima cursă de distanță medie are loc deja – cu condiția ca vremea să fie potrivită. După aceasta, femelele participă la curse de distanțe medii săptămînal, în timp ce masculilor le sînt anulate cîteva zboruri, în așa fel încît să fie cît mai în formă pentru „marea competiție” care se apropie din ce în ce mai mult.

De aproape un an, în Blegia s-a creat o mare zarvă în jurul succesului femelelor care întrec masculii. De aceea organizatorii curselor naționale plănuiesc să desființeze așa-numitele „duplicări” ale femelelor. Jos Thoné este unul dintre cei care nu poate înțelege toată această agitație și unul dintre cei care, observînd-o, a încheiat prin a spune că – „Noi putem acționa presupunînd că masculii și femelele sînt egale în timpul curselor, fără să ne gîndim imediat la practicile interzise. Oricum ar fi, cu același program pentru ambii, femelele pot veni în coș săptămînal, iar masculii nu. Dar nu e aceasta o parte a naturii animalelor, a felului lor de a fi? Masculii sînt dornici să lupte împotriva altor masculi, în orice moment, oriunde s-ar afla. În timpul șederii lor în coș, ei se află într-o luptă permanentă; sînt mai puțin rezistenți la stres și vin acasă mult mai epuizați decît femelele. Astfel, masculii au nevoie și de mai mult timp de recuperare, în comparație cu femelele, care tratează lucrurile într-o manieră mai temperată”.

Sursa: thone.be