Când v-ați apucat de columbofilie?

În anul 2000, dacă îmi aduc bine aminte, eram stabilit în Ploiești și eram junior al echipei de fotbal Astra. La intoarcerea de la un antrenament, am luat-o printre blocuri sa scurtez drumul și un porumbel de ornament mi-a taiat calea. Copil fiind, am alergat dupa el până când l-am prins.

Am luat porumbelul și am mers cu el direct acasă. Îmi aduc aminte că în perioada respectivă îmi ofereau prietenii mei din copilărie, care aveau o oarecare legatura cu porumbeii, 25 de mii pe el. Încăpățânat, deși erau destui de mulți bani pentru un copil provenit dintr-o familie modestă pe vremea aceea, nu am acceptat. Ulterior m-am mutat la bunici, în comuna Aluniș, județul Prahova, și am mai cumpărat câțiva porumbei, am mai făcut schimburi. Am avut norocul sa ma împrietenesc cu Ionică Dănut, un crescător de la noi din comună, care la vremea respectivă era unul dintre cei mai buni columbofili! La el în crescătorie am auzit pentru prima dată cuvantul „matcă” sau de „frații Janssen”. Pe urmă, prioritară a fost școala, așa că am renunțat o perioadă la ei.

Prin anul 2007, am început însă să îi iau mai în serios si toamna, în sezonul cu puii, au fost primele premii câștigate de mine – am câștigat 7 premii din zece disponibile la etapa Derby, organizată de asociație și, pentru mine, pe atunci, a fost ceva surprinzător.

Cum v-ați informat la vremea aceea ? Ați avut un model de crescător sau un mentor?

Nu pot spune ca am avut un model de crescător sau un mentor. La început de drum, tuturor ne lipsește experiența, însă cel mai mult am învățat din propriile greșeli. Citeam revistele de specialitate apărute pe piață, citeam tot ce avea legătură cu porumbeii. Îmi aduc aminte de o revistă din anul 2003, unde era prezentat un titan al columbofiliei, Andrei Marius, de la Târgoviște. El era cel mai în măsură să sfătuiască începătorii, am și acum câteva sfaturi ale lui pe care le urmez și pe care le-am urmat cu strictețe.

Cum ar fi?

Din sfaturile acestuia, am înțeles că ouăle poroase trebuie eliminate întotdeauna și implicit femelele care depuneau asemenea ouă; pe urmă, aruncarea puilor care erau gălăgioși în cuiburi, puii care rămâneau mai mici și aveau picioarele mai subțiri decât fratii lor. Pot să zic că acestea erau printre primele sfaturi pe care le-am „’furat’’, le-am urmat și care m-au ajutat de-a lungul timpului. Sunt mai spartan de fel, nu îi menajez . Îmi e milă de ei, dar mi-e milă și de mine – de munca mea, de timpul si de banii pe care eu îi investesc în această pasiune.

Când ați început să aduceți porumbei, de la ce crescători ati adus?

Am început cu crescători autohtoni și am mers la câțiva crescători din zonă de la care am luat porumbei; 1-2 porumbei de la unul, 1-2 de la altul și tot așa. Pe urmă am început să aduc și de la alți crescători din țara, pe care îi admiram pentru rezultatele pe care le aveau la vremea respectiva – de la Andrei Marius, pe care deja l-am mentionat, de la Florin Bilan, de la Stănescu+Dobre, de la Petre(Bebe) Petre sau de la Chicheanu+Rusu.

Ați adus și din afara țării?

Am adus foarte puțini porumbei originali. Nu aduceam, in special pentru ca nu aveam răbdare cu ei, cu aclimatizarea lor. Sunt de parere că porumbeii originali, cei aduși din alte țări, învățați cu altă climă, cu altă temperatură, nu sunt obișnuiți aici și au nevoie de o perioada de aclimatizare.

Nici în prezent nu aveți mulți porumbei originali?

Acum avem, eu fiind actualmente managerul crescatoriei și tandemul d-lui Simion Emil. De cand am inceput colaborarea. nu am mai făcut absolut nicio achiziție. Am preferat să lucrez cu porumbeii aceștia, să îi învăț și să văd ce se mulează pe mâna mea și pe programul meu, să avem o oarecare legătură : eu cu ei și ei cu mine.

Avem porumbei de la mai mulți crescători din vest, cum ar fi: Dirk Van Dyck, Andreas Drapa, Marcel Sangers, JOS Van der Veken, Maurice Matheus, Van Heteren, Van Loon, fratii Janssen, Rudi Diels, Koen Van Roy, Jan Van de Pash, fratii Pouw și mulți alții, dar părerea mea este că porumbeii de la Dirk Van Dyck și Rudi Diels sunt viitorul crescătoriei. Ei, combinați cu porumbeii vechi ai crescătoriei, de la Andreas Drapa, Marcel Sangers, Louis Van Loon sau Jan van de Pasch.

Au rămas de-a lungul timpului, în urma selecției, doar „vedetele” de la fiecare crescător în parte. Au fost aduși și 30 de porumbei de la un crescător și mai sunt 2-3.

Câți porumbei aveți la lotul de zbor?

În 2016 am concurat în jur de 50 de femele in cadrul FCPR, iar în 2017, din cauza construcțiilor, nu am reusit sa concuram si cu lotul de masculi. Astfel, am concurat doar cu 50 de femele, iar pentru 2018, avem un lot de 120 de porumbei – 40 de femele pentru viteză-demifond, 40 de masculi pentru viteză-demifond și 40 de femele pentru fond.

Nu știu cât vom reuși, dar vom încerca sa castigam si categoria fond, cel puțin începem să pregătim terenul.

Cum v-ați organizat crescătoria la București?

Crescătoria este formată din doua corpuri, un corp de 45 m lungime destinat zburatorilor împărțit in 19 compartimente, toate cu voliere de plasă, si un corp de 10m lungime destinat porumbeilor de reproducție. E o construcție nouă, realizată anul acesta, în 2017, am recondiționat-o și am făcut-o mai practică si mai utila.

Primul corp este împărțit astfel:

Ø 4 compartimente pentru masculii văduvi, plus un compartiment de femele care stau acasă (doar pentru motivarea lor);

Ø 4 compartimente pentru două serii de pui, 2 compartimente pentru prima serie și 2 compartimente pentru a doua serie;

Ø 8 compartimente cu boxe pentru femelele văduve și 2 pentru masculii care sunt doar pentru motivarea lor;

Concurăm porumbeii pe sistemul văduviei cu partenerii acasă, atât femelele cât și masculii. E un sistem pe care nu știu dacă-l mai are cineva în țară, majoritatea concurează cu partenerii acasă, dar concureaza ori fete, ori băieți, nu și fete și băieți, în același timp, cu partenerii acasă.

Cum vă motivați porumbeii special pentru etape?

Motivările clasice.

Nu de puține ori mi s-a întâmplat ca porumbeii sa fie motivați de mine...și nu de partenerii lor (in special femelele). 

La primele 6-8 etape nu arătăm partenerii deloc la plecare, ci doar după a 7-a sau a 8-a etapă începem să le arătăm. Eu gândesc în felul următor – dacă la prima etapă îi arăt masculul sau femela, la a 10-a etapă ce-i mai arăt, cum îi mai motivez?

Ce etape preferați?

Îmi plac categoriile I și II, viteză-demifond în special și AS Speed, cum era numită până acum – aceasta era o categorie din 10 etape cu minim 3.000 de km clasați.

Cu ce rezultate obținute vă mândriți?

Pot să zic că an de an am avansat și am avut rezultate din ce in ce mai bune, până am ajuns unde suntem acum. Și de vreo cinci ani, pot spune că anual câștig câte un premiu național. Din 2015 am venit în București – viața a fost de așa natură, a trebuit să mă mut din Prahova. Am venit aici ca manager al crescătoriei Simion Emil, iar ulterior am devenit și tandemul d-lui Simion Emil și de atunci suntem mai mult decât prieteni.

În 2016 am concurat 50 de femele in cadrul FCPR si am reușit să obținem 4 cupe naționale :

• Locul 1- Demifond Palmares Maturi 14558-14;

• Locul 2 - AS Speed Tineret 15819-15;

• Locul 3 - AS Speed Palmares Maturi 14588-14;

• Locul 3 - Demifond Crescători.

Cireașa de pe tort a fost Locul 1 în Lotul Olimpic al României la categoria B, Demifond Palmares Maturi și Locul 6 în Olimpiada de la Bruxelles.

În 2017 am concurat 50 de femele in cadrul FCPR si am reusit sa obtinem 5 cupe nationale:

• Locul 2- Demifond Maturi 15552-15;

• Locul 2 – Demifond Crescatori;

• Locul 2 – Demifond Palmares Crescatori;

• Locul 3 – Viteza Palmares Crescatori;

• Locul 3 – Demifond Palmares Maturi 15769-15;

• Locul 4 – Demifond Palmares 3 ani 14655-14;

• Locul 5 – Demifond Palmares 3 ani 14519-14;

• Locul 5 – Demifond Palmares Maturi 15819-15.

Aveți anumite metode de administrare a hranei?

Ca în programul BEYERS, dar sub diverse concentratii si amestecuri de mai multe tipuri – deși fiecare columbofil are secretele lui pe care niciodată nu le va dezvălui în totalitate. Indiciul de baza este clar si nu mai este nici un secret, mai ales dupa ce "am fost prins" acum cateva luni luand in masina un palet intreg (50 saci): hrana BEYERS. Eu o foloseam de când eram acasă, pentru ca auzisem la acel moment ca o foloseste si Dirk van Dyck, iar acum, prin intermediul Porumbei360.ro, am reușit să o folosim și aici la București. BEYERS este o mâncare la care eu NU aș renunța pentru nimic în lume.

Este foarte importanta calitatea produselor. In crescatoria noastra as putea afirma ca este sfanta, iar pana acum doar BEYERS a reusit sa treaca testul si limitele impuse de noi la acest capitol. Echipa porumbei360.ro este una foarte profesionista si este o reala placere sa lucram impreuna cu ei. 

Ce anume va faceti sa afirmati acest lucru?

De exemplu, atunci cand achizitionam un produs, primim un set complet de informatii si analize. O mare parte dintre ele le stim si se suprapun cu practica noastra, altele sunt noi pe piata columbofila. Acum testam impreuna cu ei un nou produs marca BEYERS, dar nu vom dezvalui noi identitatea lui, inca. Stiu ca atunci cand sunt pusi in fata unei situatii, se documenteaza foarte mult pe marginea subiectului. Vin la noi, intreaba, incearca sa vada, sa inteleaga, suna pe Jos Thone, suna pe alti crescatori din Belgia, Olanda, Germania, Romania. 

Stiu ca anul trecut era prin tara o problema cu puii. Ne sunau foarte multi crescatori din tara sa se planga. I-am redirectionat catre echipa porumbei360.ro si am primit apoi multe multumiri din partea columbofililor, pentru ca solutiile oferite au fost foarte folositoare. Stiu ca au contract cu laboratorul Vet Schroeder Tollisan din Olanda si acolo fac inclusiv teste si analize la preturi foarte accesibile.

Campionii aleg calitatea, Campionii aleg Beyers! La dumneavostra s-a potrivit acest slogan al Beyers din plin!

Da (zambind) si daca vrei sa evoluezi nu trebuie sa iti scape niciun detaliu, oricat de mic. Pentru noi capitolul hranire, conditionare si tratare este inchis si acum ne putem concentra linistiti pe pasiunea noastra: porumbeii!