În istoria sportului columbofil olandez sunt doar câteva nume de crescători pe care îi putem cataloga drept proprietarii unei sușe. O sușă înzestrată cu anumite caracteristici sau care manifestă o abilitate aparte pentru o distanță fixă. Și care să fi concurat la cel mai înalt nivel atât de mulți ani.

În această categorie se înscriu Wal și Hans Zoontjens din localitatea Riel, un sătuc aflat în partea de sud a orașului Tilburg din Brabantul de Nord, Olanda. Fondatorul acestei sușe celebre la nivel mondial a fost regretatul Jan Zoontjens, tatăl lui Wal. După al Doilea Război Mondial, Jef a pus bazele actualei sușe, care ulterior a devenit una dintre cele mai bune ale sportului columbofil olandez din ultimii 50 de ani. În zilele noastre, sușa a fost continuată de Wal și de către fiul său Hans.

Porumbeii familiei Zoontjens sunt adevărați porumbei de general, 300-700 km, aceștia strălucind pe toate distanțele, în special la fondurile de o zi. Aceste păsări au ajuns la crescători de pe întreg mapamondul, fiind încrucișați cu porumbeii autohtoni. Succesul nu a întârziat să apară și respectivii crescători au ajuns campioni în țările lor în numai câțiva ani. De asemenea, multe victorii regionale, provinciale și chiar naționale pot fi atribuite acestei sușe.

Totodată, în lumea columbofilă asiatică, sușa Zoontjens este bine cunoscută, concurând și aici în cadrul etapelor de fond cu rezultate de top.

Acasă, în Riel, porumbeii Zoontjens încă zboară în stil de mari campioni, câștigând multe campionate.  

Istoria sușei Zoontjens

Începutul acestei sușe celebre datează de mai bine de 60 de ani, când tatăl Jan Zoontjens a devenit membru columbofil al clubului din Tilburg, punând astfel bazele unei cariere excepționale de columbofil. Jan avea aproape 6 ani când a adus primii porumbei și i-a ținut în cotețul găinilor din gospodăria părintească. Acești porumbeii îi avea de la niște rude, care locuiau în Riel, respectiv în Baarle-Nassau. 

Jan Zoontjens, cel care a pus bazele acestei sușe de porumbei 

Încă de la început, Jan Zoontjens a făcut dovada unei abilități naturale de a concura porumbeii și foarte curând a început să obțină și primele locuri de 1 la etapă și categorie. La începutul anilor 30, Jan Zoontjens a mers în vizită la un crescător belgian, De Kimpe, care locuia într-un sătuc numit Wortel. De Kimpe era ofițer vamal și prieten de familie al celebrilor frați Janssen, ce locuiau pe strada Școlii din Arendonk, Belgia. De Kimpe cumpărase porumbei Janssen de la Driekske Janssen și, prin intermediul lui de Kimpe, porumbei cu sânge Janssen au ajuns și la Jan Zoontjens, pe care i-a încrucișat cu propria linie de păsări.  Astfel, a creat o bază solidă pentru viitoarea sușă de porumbei Zoontjens.    

Însă cel de-al doilea război mondial a pus capăt acelui proces de construire a sușei Zoontjens. Jan a ascuns 3 perechi sub podeaua cotețului de găini. Când războiul s-a oprit, Jan a putut să reia cu ușurință columbofilia cu acele 3 cupluri, punând iarăși bazele unei sușe care și-a demonstrat calitatea timp de peste 50 de ani în concursuri pe toate distanțele.

Jan a mai mers și la un crescător excelent din zona lui ca să cumpere de la acesta cei mai buni porumbei pe care îi avea. A ajuns la tandemul Jolen-Tijssen, care locuia în Tilburg. De aici a cumpărat un mascul pur Janssen Arendonk. Acesta a devenit unul dintre stâlpii coloniei Zoontjens din acea vreme. În anii 50, Jan Zoontjens s-a dus și celebrul Neel de Volder, tatăl lui Ad de Volder, din Goirle, și de aici a cumpărat un fiu din legendarul ”Vetvleugeltje” al acestuia. Pe acest fiu, căruia i-a pus numele ”De Neel”, a fost împerecheat cu ”Het Vlug” și au devenit părinții mai multor porumbei celebri în crescătoria lui Jan Zoontjens, cum ar fi ”De Aap”, ”500” și ”501”, ”De Bliksem”, ”De Dikke” și așa ai departe. Fiecare dintre aceștia a fost un zburător și reproducător excelent.

Johan și fiul său, Albert Verhoeven, care locuiesc și ei în Goirle, sunt doi crescători care concurau spectaculos cu porumbeii Janssen. Jan Zoontjens și Johan Verhoeven erau prieteni apropiați de multă vreme și au făcut între ei schimburi cu cei mai buni porumbei. Un mascul din faimoșii porumbei Janssen ai lui Johan și Albert Verhoeven a ajuns în crescătoria lui Jan Zoontjens și a fost împerecheat cu ”Het Witpenneke”, iarăși o combinație care a lovit direct la țintă.  

Acest mascul de Verhoeven, foarte înrudit cu cel menționat anterior, ”De Neel” al lui Neel de Volder, în pereche cu femela ”Het Witpenneke” au devenit părinții unei serii de porumbei excelenți, care au zburat ani la rând în topul clasamentelor în cadrul etapelor de o zi. Jan Zoontjens avea un singur obiectiv, să clădească o familie de porumbei care să zboare foarte bine pe distanțe cuprinse între 100 și 1000 km. Cei care nu se ridicau la standardele sale nu rămâneau în crescătorie și erau eliminați imediat

Jan a început consangvinizarea cu acești porumbei pentru a le perpetua calitățile în rândul descendenților. A practicat o consangvinizare foarte strânsă. Iar porumbeii consangvini i-a încrucișat cu cele mai bune exemplare pe care le-a putut achiziționa de la alți crescători valoroși. Atenția i-a rămas nestrămutată de la obiectivul său: ”să obțină rezultate de top de la 100 până la 1000 km.”

În toți acești ani, mai mulți porumbei au fost introduși cu succes la reproducție. Printre alții, aceștia proveneau de la Frans de Hoog din Rijen. Și Frans de Hoog introdusese cu succes în crescătoria sa porumbei de la Jan Zoontjens. Au fost aduși și porumbei de la frații Heesters din Reusel. Frații Reusters aveau mulți porumbei Janssen provenind de la Frații Borgmans și Jos van Limpt (de Klak). Un mascul de la frații Heesters a fost împerecheat cu femela ”191”, una dintre cele mai bune reproducătoare și mama mai multor porumbei ași în concursurile de o zi. Încă o combinație reușită, și astăzi mai existând câțiva descendenți din acești porumbei Heeters în volierele lui Wal Zoontjens.

Din nefericire, tatăl Jan Zoontjens a murit în luna mai a anului 1985 și toți porumbeii au fost vânduți pe continentul asiatic. Între timp, Wal Zoontjens a început columbofilia pe cont propriu și va pune bazele sușei Zoontjens așa cum o cunoaștem azi.

Continuarea sușei Zoontjens

Și în tinerețe Wal Zoontjens a fost interesat de sportul columbofil. Pe atunci, Wal și tatăl său au vizitat mulți crescători faimoși din Olanda și Belgia. În materie de columbofilie, Wal a primit cele mai bune lecții de la tatăl său. Până în 1968, Wal a concurat alături de tatăl său în cadrul clubului din Tiburg. În 1968, acesta și-a construit o casă în localitatea Riel și s-a mutat acolo împreună cu soția. Concomitent, și-a construit și o crescătorie în grădina din spatele casei. Și bineînțeles, primii porumbei, 28 la număr, proveneau de la tatăl său, Jan Zoontjens. Printre ei se numărau 7 fii și fiice din cel mai bun reproducător al lui Jan. Unul dintre aceștia a fost celebrul ”Merckx”. Un campion excepțional, cu 50 de clasări în primii 10% (1:10), dintre care 5 locuri de 1 (dintr-o medie de 2550 porumbei). Frații și surorile lui ”Merckx” au fost trecute inteligent la matcă, din ei fiind opriți doar cei mai buni descendenți.  

Wal își menține colonia la un nivel ridicat apelând și la consangvinizare. Porumbeii lucrați prin această metodă sunt porumbeii ași și câștigătorii de locuri 1. Pentru a-și îmbunătăți și mai mult calitatea lotului, Wal a mers în vizite la cei mai buni crescători și a încercat să aducă descendenți din porumbeii lor ași și din câștigătorii de locuri 1.

Wal a reușit să obțină și o pereche de ouă din faimosul cuplu de reproducție al lui Johan van Boxmeer din St. Oedenrode (N-Brabant). Acest cuplu de reproducție a fost numit perechea ”Conimix” și ambii parteneri erau două exemplare pure de Zoontjens. Johan van Boxmeer este de mulți ani un prieten apropiat al familiei Zoontjens. Puii din perechea ”Conimix” au fost masculul ”Conimix King” și sora lui de cuib ”Conimix Queen”. Ambii au dat o extradimensiune sușei Zoontjens deja existente.   

Vom găsi această pereche ”Conimix” în multe dintre pedigreele porumbeilor ași sau câștigători de locul 1 din crescătoria Wal Zoontjens. Vorbim de câștigători provinciali și naționali. 

A fost încheiată și o înțelegere cu Henk van Laarhoven din Tilburg (N-Brabant). Henk van Laarhoven a câștigat Campionatul Național de Fond (curse de o zi, 500-700 km) în 1995, iar masculul campion ”Bruine” a fost împrumutat lui Wal timp de un an. Unul dintre descendenți a fost faimosul ”Tim”, un campion de primă clasă, cu multe clasări la vârf. Între timp, ”Tim” a devenit deja tatăl mai multor porumbei excelenți.

Un descendent din asul național al lui Jan de Crey din Rosmalen (N-Brabant) este "Pikker", o încrucișare Janssen x van Loon. "Pikker" este tatăl mai multor porumbei excelenți, care și-au arătat clasa în special la etapele de demifond.

În crescătoria din Riel au ajuns și descendenți din femela campioană ”Sissie” a lui Ad Schaerlaeckens din Baarle Nassau (N-Brabant), aceștia fiind încrucișați cu cei din sușa Zoontjens.

Au mai fost achiziționați un frate și două fiice din faimosul ”President” al lui Joop Koch din Eindhoven (N-Brabant), un crescător de top național, care cultiva cu precădere porumbei Zoontjens. Prin intermediul lui Joop Koch, Wal a reușit să aducă câțiva pui din ”Gouden Frans”, un porumbel as la categoria Fond din sușa lui Frans van Wel, un crescător din Bakel (N-Brabant). Wal s-a dus și personal la Frans van Wel pentru a cumpăra direct din linia lui de fond.

De la tandemul campion Braad-de Joode, din localitatea Woundrichem (N-Brabant), Wal a obținut câțiva porumbei din linia lui ”Chateauroux” (la rândul său un descendent din linia lui ”Amerika duif”, un porumbel al lui Wal), precum și din linia lui ”Orleans duifje”.

Doi nepoți din faimosul ”Gouden Koppel” al lui Hans van der Veeke din Westdorp (N-Brabant) au întregit colonia din Riel. Hans van der Veeke este un mare campion al etapelor de o zi.

O fiică din ”de Witslb” a lui Maurice Voets din Kessel, Belgia, a fost împerecheată cu masculul ”Turbo” al lui Wal Zoontjens. Aceștia au devenit părinții locului 1 Nat. Etampes în 1999 (Raionul 2, vs. 15.422 p.).

O importantă achiziție a ultimilor ani a constituit-o ”Donkere As”, provenind de la tandemul de Laure din Tilburg. Și acesta a fost un fenomen al concursurilor de o zi. Porumbelul mai sus menționat a avut 11 clasări în primii 4% (1:25), fiind totodată și campion al curselor de o zi și locul 3 AS la nivel provincial. După obținerea acestor titluri, a fost trecut la matcă. Doi dintre fii săi deja au câștigat mai multe locuri de 1 din mii de participanți, cel mai tânăr dintre ei devenind locul 1 As-porumbel în cadrul clubului ”Hart van Brabant”.

Toți acești porumbei au fost încrucișați cu cele mai bune exemplare Zoontjens, iar produșii cei mai buni au fost ulterior folosiți de Wal pentru consangvinizare. Când vine vorba de această metodă, Wal nu apelează la o consangvinizare prea strânsă, cel mai apropiat grad fiind nepot cu nepoată și întotdeauna se întoarce la vechea sa familie de porumbei. Metoda a dat randament mulți ani la rând. Porumbeii continuă să zboare în stil de campioni și reproduc la rândul lor porumbei de top pe mai multe generații. 

Înainte ca un porumbel să fie introdus în sușă, acesta trebuie să dovedească pentru început să deține o stare bună de sănătate. Apoi să arate că are capacitatea de a obține clasări de vârf și locuri de 1, ca în final să arate că poate da rezultate bune și în compartimentul de reproducție. Atunci când nu aduc nici o îmbunătățire, noile achiziții vor fi eliminate foarte repede. Până acum, doar câteva exemplare provenind de la alți crescători s-au ridicat la nivelul cerințelor impuse. De câte ori Wal are succes cu o încrucișare nouă, rezultatele bune continuă să se vadă timp de mai mulți ani. 

În fața compartimentelor de zbor, Wal a construit mici voliere cu ferestre din sticlă pentru a capta razele de soare și a dirija căldura în crescătorie. Mai ales în zilele și nopțile reci ale începutului de primăvară, căldura va fi benefică pentru porumbei, iar masculii văduvi se vor afla într-o formă mai bună. Interiorul crescătoriei de zbor e aproape complet închis pentru a păstra căldura în interior. Ulterior, au fost puse grătare pe podea și în boxe, găinațul căzând pe acele benzi transportoare.  

Crescătoria de zbor e complet închisă. În timpul sezonului competițional, tavanul stă închis pentru a păstra căldura în interior. Ventilația se face doar dimineața și seara, când văduvii sunt afară, la antrenament. În acest moment, ferestrele crescătoriei și ale volierelor sunt deschise, astfel încât aerul curat să intre în interior. După ce sezonul de zboruri se încheie, ferestrele volierelor sunt date jos și ventilarea crescătoriei se va face pe acolo. Va fi instalată chiar și o rețea de încălzire prin pardoseală. Aceasta va fi pusă în funcțiune pentru a păstra atmosfera din interior uscată doar atunci când afară este umezeală. 

Când văduvii sosesc de la o etapă cu vreme rece și ploioasă, Wal pornește încălzirea prin pardoseală. Lângă voliera văduvilor se află crescătoria destinată puilor, cu o lungime totală de 5 metri. Această secțiune găzduiește aproximativ 90 de pui, împărțiți în 3 compartimente. Acoperișul este prevăzut și cu țigle din sticlă atât pentru a ilumina mai bine interiorul, cât și pentru a-l încălzi razele soarelui. Iar cu ajutorul lamelelor de la ferestre este controlată ventilația, astfel încât puii au parte de aer proaspăt din belșug. Mai mult, ușa de la intrare poate fi înlocuită cu un cadru din plasă când afară se instalează canicula. Când temperatura este foarte ridicată, e important ca în interior să intre cât mai mult aer proaspăt.

Acest compartiment oferă păsărilor și posibilitatea de a-și face cuiburi în toate colțurile ori în spatele unor paravane din carton. Prin intermediul unei firide decupate în perete, care comunică cu secțiunea yearlingilor, femelele tinere pot intra la masculii yearlingi după sezonul de concursuri. Femelele tinere se pot împerechea cu acești masculi și Wal le poate pregăti pentru cea mai importantă etapă națională cu puii, Orleans.

Între compartimentul de matcă și cel al puilor se află o volieră în care fie reproducătorii, fie puii pot sta în timpul zilei. Vizavi de compartimentul văduvilor se află crescătoria reproducătorilor. Aici sunt găzduite 24 de cupluri de matcă excelente și ele se ocupă în mare parte de reproducerea puilor. Mulți dintre masculii de aici au un palmares excelent, fiind porumbei ași, campioni sau care au obținut locuri de 1 în cadrul celor mai importante etape, cum ar fi Orleans, Chateaurous sau Bourges. Și în compartimentul de matcă au fost instalate grătare pe podea și în boxe, sub care se află benzi transportoare pentru evacuarea mizeriei acumulate. Lângă acest compartiment de matcă se află o volieră în care stau femelele văduve în timpul săptămânii.

Metoda de zbor cu porumbeii maturi

Împerecherea porumbeilor are loc la jumătatea lunii decembrie. Sunt puși la pereche toți reproducătorii și zburătorii. Yearlingii și câteva cupluri de la zburători vor cloci ouăle mutate  de la matcă și de la cei mai buni zburători. După care matca și cei mai buni zburători vor depune a doua serie de ouă. Când puii împlinesc vârsta de 16 zile, unul dintre ei și femela vor fi mutați în compartimentul puilor. Celălalt pui rămâne cu masculul. Asta pentru a evita stresul în rândul masculilor. După ce puii sunt înțărcați, masculii se vor odihni până pe 20 martie. Spre deosebire de trecut, masculii, care sunt concurați la etapele de o zi, vor mai crește doar un pui pe urmă. Wal a descoperit din întâmplare că, în felul acesta, masculii nu se vor mai stresa ca atunci când cloceau doar 8 zile pe a doua serie de ouă, după care erau văduviți. Astfel, perioada de văduvie e mai scurtă și rezultatele sunt chiar mai bune ulterior.  

De două ori pe zi masculii se antrenează pentru o oră. Primul antrenament este devreme, între 7 și 8 dimineața. Seara, antrenamentul în jurul casei se desfășoară între orele 17 și 18. Tot în fiecare zi masculii au posibilitatea să facă baie. În apa de scăldat se pune și puțin dezinfectant. Porumbeii nu se infectează astfel prin intermediul apei din cădița de baie.

Când masculii sunt îmbarcați pentru primele 2 etape, acestora li se prezintă femela pentru o jumătate de oră. Masculii, în special yearlingii, au nevoie să se obișnuiască cu sistemul văduviei. După a doua etapă, masculii primesc în boxă doar cuibarul, fără femelă. Între timp, apucă să se obișnuiască cu sistemul văduviei și știu exact ce se petrece, de aceea vor intra în coș fără a fi motivați în prealabil. Abia la penultima etapă cuibarul va fi înlocuit iar cu femela pentru a-i motiva din nou. La ultima etapă, vor primi cuibarul și femela de seara, astfel încât vor sta împreună mai multe ore. Acest lucru le va oferi masculilor o extramotivație pentru a scoate un rezultat bun. 

După concurs, femelele vor sta una sau chiar mai multe ore cu masculii. Totul depinde de duritatea concursului. Când masculii sosesc seara târziu, la etapele de o zi (500-700 km), cuplurile vor rămâne împreună până a doua zi.

Masculii sunt îmbarcați la 10-12 etape pe sezon. Și yearlingii vor participa la cursele de o zi, numai că vor fi îmbarcați de 3 ori. Maturii vor lua parte la toate cele 5 etape de o zi. Femelele văduve rămân în voliera aflată în cealaltă parte a compartimentelor de zbor. Nu pot vedea masculii și nici masculii nu le pot vedea pe ele când au loc antrenamentele zilnice. Când sezonul competițional se încheie pentru masculi, aceștia sunt împerecheați din nou și pot crește un rând de pui. Apoi încă o pontă de  10 zile și cuplurile pot rămâne împreună până la începutul lunii noiembrie. După care urmează separarea pe sexe.

Puii

Sezonul competițional cu puii are loc în intervalul iunie – septembrie. Pentru a obține cele mai bune rezultate în cadrul celor mai importante etape, cum ar fi Etampes (400 km), Orleans (460 km), Chateauroux (600 km) și Bourges (520 km), Wal începe sezonul de reproducție la începutul lunii decembrie. Procedează astfel pentru a avea pui suficient de maturi să se împerecheze la startul curselor importante. Mai multe serii de pui vor fi plasate la comun în crescătoria puilor.

Și năpârlirea puilor este stopată. Drept urmare, Wal obscurizează puii timp de aproximativ 6 săptămâni. Acest proces debutează la începutul lui aprilie și durează până la jumătatea lunii mai. Adăpostul e obscurizat de la 18:00 seara până la 6:00 dimineața. Puii se antrenează doar o dată pe zi, de la 9 la 10:30. Înainte de începerea zborurilor, puii sunt antrenați în privat pe distanțe de aproximativ 20 km, de 6 ori. Se întâmplă ca puii să fie antrenați în privat și la jumătatea săptămânii, după ce încep concursurile. În primele săptămâni ale sezonului, puii stau împreună în compartimentul comun. Mai multe perechi se formează deja în acest timp, astfel încât partenerii lor se vor căuta după ce sunt separați. Se formează o atmosferă plăcută în interior prin crearea mai multor locuri întunecate și ascunzișuri.

Podeaua este și ea acoperită cu un strat gros de paie. După această primă perioadă, care durează aproximativ 4 săptămâni, masculii vor fi separați de femele și vor fi concurați la văduvie după sistemul ușii culisante. Asta înseamnă că ușile dintre compartimente vor fi deschise și puii separați pe sexe pot sta împreună aprox. 2 ore înainte de îmbarcare. După concurs, vor sta împreună pentru tot restul zilei și vor fi separați seara târziu.

După 7 săptămâni, Wal Zoontjens încearcă să împerecheze câteva femele tinere cu masculi văduvi yearlingi, astfel încât acestea să înceapă să clocească. De-a lungul anilor, cele mai bune rezultate au fost obținute cu femelele pe pui de aproximativ 10 zile. În 1994, chiar și etapa națională de la Orleans a fost câștigată cu o femelă pe pui de această vârstă. 

În cazul majorității puilor masculi, când sunt în formă și nu năpârlesc, ultimul concurs din anul nașterii este naționalul de la Orleans. Femelele, majoritatea cu ouă ciocănite sau pui în cuib, zboară celelalte etape de fond, Chateauroux și Bourges, cu rezultate excelente. Uneori,  două femele tinere se împerechează între ele și vor crește așa un pui. Sunt foarte motivate în acest fel și sunt capabile adesea să obțină clasări de top în concursuri. Metoda obscurizării pe care Wal a practicat-o în toți acești ani nu are nici un dezavantaj. Deoarece puii au suficient timp la dispoziție să-și termine năpârlirea după sezonul competițional. Când sunt împerecheați din nou în decembrie, aproape toți au încheiat năpârlirea. Cele mai bune femele tinere, care au obținut clasări de top, vor fi trecute la matcă și împerecheate cu cei mai buni masculi.

Sistemul de hrănire al lui Wal Zoontjens – Amestecul galben și amestecul albastru

Când tatăl Jan Zoontjens a devenit columbofil cu 50 de ani în urmă, acesta întotdeauna s-a documentat despre hrana și sistemul de hrănire al porumbeilor. Drept ghid a folosit o broșură olandeză intitulată ”Hrănire și porumbei”, scrisă de regretatul autor Arie v.d. Hoek.

Cu ajutorul experienței sale în domeniu, Jan și-a conceput propriile amestecuri de grăunțe. Primul amestec a fost așa-numitul ”Basic Mixture” (Amestec de bază) și era alcătuit din grăunțe cerealiere și semințe. Celălalt amestec era format din leguminoase și porumb. Ideea care a stat la baza acestor amestecuri a luat naștere în momentul când Jan cernea prin sită amestecurile cumpărate din comerț. Amestecul din cereale și semințe era administrat la începutul săptămânii, în vreme ce leguminoasele și porumbul cu câteva zile înainte de îmbarcare.

Mai târziu, amestecurile au fost completate și li s-a calculat valoarea lor nutrițională.

Între timp, aceste două amestecuri au început să fie distribuite pe piață de firma Beyers. ”Basic Mixture” sau ”Yellow Mixture” și ”Blue Mixture”.

Amestecurile sunt alcătuite din următoarele ingrediente.

”Yellow Mixture” (Amestec de bază)

”Blue Mixture”                     

În crescătoria din Riel, aceste amestecuri au fost folosite cu regularitate. După consultări cu producătorul, procentajele au fost ajustate pentru a obține un amestec și mai echilibrat. Aceste amestecuri au devenit publice din clipa în care Wal le-a scos pe piață prin intermediul firmei Beyers. Între timp, ”Yellow Mixture” a intrat în schema de bază a hrănirii din multe crescătorii de pe întreg mapamondul. 

Iarna, Wal le administrează porumbeilor următorul amestec: 1/3 Zoontjens Basic "Yellow Mixture”, 1/3 Breeding Mixture și 1/3 grâu. După împerechere, porumbeii primesc același amestec până când puii împlinesc 6 zile. După care, în boxe, vor primi și un amestec format din 50% Breeding (Reproducție) și 50% Zoontjens ”Basic Mixture”.

Și puii primesc acest amestec (50% Breeding + 50% Zoontjens ”Basic Mixture”) după înțărcare. După ce împlinesc 3 luni, rația zilnică este alcătuită din 3 părți: 1/3 Zoontjens ”Basic Mixture”, 1/3 Breeding, 1/3 orz.  Cu acest amestec, puii zboară excelent la concursuri de până în 300 km. După ce se trece de această distanță, orzul e scos din alimentație și puilor li se administrează un amestec format din 50% Breeding + 50% Zoontjens ”Basic Mixture”.

Când Wal folosește în primă fază schema cu amestecul din 3 părți și apoi amestecul din 2 părți, rezultatele sunt spectaculoase, câștigând chiar și etape naționale. În 1994, Wal și Hans au câștigat derby-ul cu puii de la Orleans, iar în 1999 etapa națională de la Etampes.

În schema de mai jos, vom încerca să vă oferim o privire de ansamblu asupra sistemului de hrănire practicat de Wal în cazul masculilor văduvi, sistem defalcat pe categorii de distanță.       

Schema de hrănire pentru masculii văduvi:

• Viteză (de la 80 la 300 km). Masculii văduvi sunt îmbarcați vineri seara și stau în mașină doar o noapte.
• Demifond (de la 300 la 500 km). Masculii văduvi sunt îmbarcați joi seara și stau în mașină 2 zile.
• Fond de o zi (de la 500 la 700 km). Masculii văduvi sunt îmbarcați joi seara și stau în mașină 2 zile.

Sâmbătă

E ziua în care masculii văduvi sosesc din cursă. În boxă vor primi ”Basic Mixture” pe săturate. Între timp, femelele văduve se întorc în voliera lor, unde vor sta pe durata săptămânii. În cea mai mare parte a timpului, primesc orz ca hrană. Cânt etapa s-a desfășurat pe temperaturi ridicate, masculii primesc și electrolit la sosire. În restul zilei se odihnesc și se recuperează.

Duminică

• Dimineața (în fiecare dimineață)

Toți masculii primesc "Basic Mixture", aproximativ o lingură de fiecare. Când unii dintre ei nu se satură, Wal le aruncă pe jos niște orz, până când și aceștia se satură.

• Seara

La viteză, demifond și fond de o zi: toți masculii văduvi primesc "Basic Mixture".

Observație: toți masculii văduvi care participă la fondurile de o zi primesc la masa de seară ”Basic Mixture” și în săptămâna când stau acasă.

Luni

• Dimineața ”Basic Mixture”

• Seara

-       La viteză și demifond: ”Basic Mixture”

-       La fondurile de o zi: în funcție de distanța pe care văduvii trebuie să o acopere etapa următoare, Wal deja începe să le administreze ”Blue Mixture”. Văduvii trebuie să mănânce tot ce primesc și să se sature.

Marți

• Dimineața ”Basic Mixture”

• Seara

-       La viteză: ”Basic Mixture”

-       La demifond și fondurile de o zi: ”Blue Mixture”. Din nou, văduvii trebuie să mănânce tot ce primesc și să se sature.

Miercuri

• Dimineața ”Basic Mixture”

• Seara La viteză, demifond și fondurile de o zi: văduvii primesc la discreție și pe săturate ”Blue Mixture”. Wal le administrează rația normală de hrană într-un vas mic, plasat în boxă.  După ceea, în hrănitoarea comună mai pune câteva grăunțe, astfel încât să se asigure că văduvii au mâncat pe săturate.

Joi

• Dimineața ”Basic Mixture”

• Seara

-       La viteză: ”Blue Mixture” pe săturate.

-       La demifond și fondurile de o zi: Aceasta e ziua când văduvii sunt îmbarcați pentru concurs. Cu 2 ore înainte de îmbarcare, aceștia primesc o porție mică de ”Blue Mixture”. După aceea, ”Basic Mixture” pe săturate, iar la final câteva semințe mici. Wal preferă să-și îmbarce văduvii la aceste etape cu gușa pe jumătate sau trei sferturi plină. Când masculii nu mănâncă bine la masa de seară de joi și sunt îmbarcași cu gușa goală sau aproape goală, metoda de hrănire din timpul săptămânii nu a fost corectă. E un semn că masculii sunt deja în vârf de formă, situație de evitat. Masculii trebuie să fie în formă maximă sâmbăta, când are loc lansarea. De aceea este foarte important ca porumbeii aproape să-și umple gușa la masa de seară.

Vineri

• Dimineața Suficient "Basic Mixture". Aceasta e ziua când masculii de viteză vor fi îmbarcați. Vor fi hrăniți doar dimineața. Seara nu vor primi nimic. Masculii care zboară la demifond sau la fondurile de o zi sunt deja în mașina de concurs vinerea.

În general, Wal și Hans Zoontjens sunt împotriva utilizării frecvente a medicamentelor la porumbei. Prea repede crescătorii se îndreaptă către ele atunci când rezultatele întârzie să apară. Crescătorul ar trebui să consulte mai întâi un medic veterinar și să ducă pentru examinare probe biologice de la câțiva porumbei, apoi să acționeze numai după ce primește rezultatele și cu medicamentele prescrise de veterinar. Când considerați că ceva nu e în regulă,  veți merge la medicul veterinar cât mai repede posibil.

Wal și fiul său, Hans Zoontjens

Vaccinarea împotriva paramixovirozei se face în fiecare an în crescătoria lui Wal. Puii sunt vaccinați și împotriva diftero-variolei. Iar când porumbeii clocesc pe ouă, vor primi o cură de 5 zile împotriva tricomonozei. Această cură este repetată la interval de 4-5 săptămâni în sezonul competițional, timp de câteva zile. Însă cea mai bună metodă de a avea o populație sănătoasă este eliminarea exemplarele bolnave și păstrarea doar a exemplarelor sănătoase.

Gritul și mineralele se află permanent la dispoziția porumbeilor și este schimbat frecvent.

Sursa foto și text: walzoontjens.duiven.org și ppspigeons.tw