Maastricht: La câțiva kilometri de granița cu Belgia, în apropiere de podul Vroenhoven care traversează râul Tongerseweg, Roger și tatăl său, regretatul Harry Wijnands au uimit lumea columbofilă cu rezultatele obținute în concursurile de maraton.  Au câștigat în sportul columbofil tot ce se poate câștiga, însă ceea ce impresionează pe toată lumea este simpatia și buna dispoziție pe care acești doi oameni le radiază în jurul lor. Au făcut totul pentru a ajunge în vârful ierarhiei, nu au lăsat nimic la voia întâmplării și în sportul columbofil au purtat întotdeauna eticheta de jucători.

Totul a început în anii 70, obiectivul fiind încă de atunci etapele de lungă distanță, cu participare doar la concursurile de fond și maraton, în fiecare săptămână distanța crescând. Primii porumbei au venit de la Poismans, un fost campion din Maastricht, și de la frații Kusters. Volierele au fost amplasate în hambarele fermei, rezultând astfel o crescătorie în interiorul altei crescătorii. Ventilație din abundență și spațiu cât cuprinde.

Sus, în mansardă, se află compartimentele porumbeilor de zbor

Din 1975 au început să fie atrași de maraton, iar începând cu anii 80 de maraton extrem. Primele succese nu au întârziat să apară, în 1981 câștigând o etapă foarte grea de la St. Vincent, după care au prins gustul victoriei. Mai mult, achizițiile au continuat, în fiecare an aducând în crescătoria din Maastricht cei mai buni porumbei, chiar și de la crescători mici. Nu pot să enumăr toți acești porumbei, dar îi voi sublinia pe cei mai importanți.  

Marea lovitură a fost dată cu ”Femela de la Pau” a fraților Kuypers și cu un frate al acestei femele, care s-a dovedit și el un bun reproducător. Un alt porumbel de excepție a fost ”Le petit Jo” al lui Jo Gilissen, care provenea de la Cadier și Keer, îngrijitorul lui Braakhuis. Însă cireașa de pe tort a fost ”Blauwe Vanoppen” (un porumbel cu origini Kuypers x Vanderweggen). Acesta este porumbelul care i-a consacrat pe cei doi Wijnands, descendenții din el fiind cu adevărat fenomenali. Printre aceștia, ”Gimondi”, ”Vale 099”, ”Olano”, ”De Soustons”, ”De Perpignan”, ”Ballerini”, ”Poulidor”, porumbei incredibili.  

Legendarul ”Blauwe Vanoppen”

Am vrut să cunoaștem modul în care Harry și Roger au reușit să obțină asemenea rezultate.

Reproducătorii sunt împerecheați în fiecare an la sfârșitul lunii ianuarie, iar zburătorii la jumătatea lui martie. Totul gravitează în jurul celor 7 etape internaționale, când porumbeii trebuie să fie în vârf de formă. În fiecare an porumbeii sunt vaccinați împotriva variolei și a paramixovirozei și nu au avut niciodată probleme. În plus, aceștia sunt lăsați să zboare și iarna, ba chiar pot sta afară câte 2-3 ore, cu excepția zilelor mohorâte, când stau închiși. Un porumbel trebuie să se simtă în largul lui ca să poată răspunde bine la motivare și să ajungă devreme acasă.  

”În timpul sezonului competițional, la fiecare 3 săptămâni ducem probe pentru analiză la medicul veterinar Peeters Norbert pentru a ne asigura că totul e în regulă, deoarece niciodată nu administrăm tratamente după ureche. E ca la oameni, dacă mă simt bine, de ce să iau pastile? Zburătorii primesc pe boabe și ulei de usturoi cu drojdie de bere când încep etapele lungi.”, ne-a mărturisit Roger. ”Cred că avem prea mulți porumbei în voliere, dar una e să faci un porumbel care e angajat săptămânal și alta un porumbel de maraton, care are nevoie de 2-3 etape lungi. Nu-i antrenăm cu steagul, porumbeii noștri se antrenează de plăcere și încă realizează performanțe. În ce privește hrana, le administrăm amestecuri 100% Beyers, la care mai adăugăm câteva semințe. Între concursuri le dăm hrană ușoară, cu excepția ultimelor 3 etape, când adăugăm și puțină mazăre”, ne-a declarat Roger.

Înaintea etapelor oficiale de maraton, porumbeii zboară 6 concursuri, dintre care două de peste 500 km. Între etapele naționale, porumbeii sunt duși în continuare la antrenamente de la 60 km, dar fără lansări pe înserate, sistemul acesta fiind copiat de la Bérke Willems. Reproduc anual aproximativ 100 de pui, însă cei mai buni zburători s-au dovedit tardivii, pe care i-au antrenat cu puii din anul următor.  

Cea mai recentă performanță a lui Harry și Roger Wijnands a fost în 2018, locul 1 Nat. Agen din 5.754 p., cu masculul ”Mi-Kel”, NL-16-1778679, nepot din ”Pozatto” (locul 1 Int. Bordeaux în 2004 din 9.001 p.).

Roger Wijnands și masculul ”Mi-Kel”, locul 1 Nat. Agen în 2018

Agen a fost prima etapă de maraton pentru ”Mi-Kel”, acesta fiind un tardiv din 2016, reprodus în luna octombrie. În 2017, a fost angajat la 4 etape de maxim 210 km, iar în 2018 a fost angajat de 7 ori, inclusiv două etape de 500 km, Issoudun și Argenton, pe care le-a și clasat. Iar la prima etapă de maraton națională, locul 1 pe lansare. Concurs cu vânt dinspre nord-est, ceea ce a dus la o viteză medie de 915 mpm. Provincia Limburg nu a fost deloc avantajată, sosirea acestui porumbel fiind o adevărată surpriză pentru Roger și tatăl său. Masculul a fost constatat la 17:46:47, pierzând totuși un minut pentru că a aterizat pe altă trapă, iar Roger a trebuit să urce în crescătorie și să-l cheme înăuntru.

”Pozatto”, bunicul lui ”Mi-Kel”, locul 1 Nat. Agen în 2018 pentru Harry și Roger Wijnands

Roger concurează doar cu masculii văduvi, în lotul de zbor fiind 90 de exemplare. În ce privește planul de zbor, concurează porumbei doar la etapele ZLU, adică acele etape cu lansare dimineață, la prima oră. Roger și tatăl său și-au trecut de-a lungul timpului în palmares 7 etape naționale câștigate și o mulțime de alte clasări în top. Sunt foarte mulțumiți și de felul în care porumbeii acestora s-au descurcat și în alte crescătorii, considerând acest lucru la fel de important ca propriile rezultate. Din 1983 se află constant pe podiumul național ZLU.

La 54 de ani, Roger Wijnands se bucură de porumbeii săi la fel ca la începutul carierei columbofile

Cu câteva luni înainte să treacă la cele veșnice, Harry Wijnands, tatăl lui Roger, spunea că, după 40 și ceva de ani de columbofilie la cel mai înalt nivel, încă simte ceva aparte, pe care nu-l poate descrie în cuvinte, atunci când un porumbel obține locul 1 național. Și, în ciuda vârstei înaintate și a faptului că-și simte sfârșitul aproape, și-ar dori mult să câștige și concursul de la Barcelona. Ba chiar a prezis că, dacă nu-l va câștiga în 2018, nu va mai apuca să-și vadă visul cu ochii, aceasta fiind marea lui dorință de când se știe. Din păcate, la scurt timp după acest interviu, Harry a trecut în lumea celor drepți. Rămâne însă Roger să ducă tradiția columbofilă mai departe, la cei 54 de ani ai săi fiind la fel de motivat ca la începutul carierei. Și, la fel ca tatăl său, țelul suprem rămâne clasicul de la Barcelona.